- Sper ca naivitatea mea copilareasca sa supravietuiasca si sa nu-si piarda increderea oarba in oameni, in bine, in reclame,in finaluri fericite, luminite, mici printi,castele si balerine care se plimba pe stele, in vata pe bat, in miraje, si in penite.
- Sper sa nu ma simt niciodata mai mare decat sunt sau mai mica decat pot fi.
- Sper sa nu-mi gasesc niciodata scuze cand nu o sa ma mai pierd in jocul culorilor din ceai, cand nu o sa mai sar sotronul uitat pe strada de copii, cand nu sa ma plimb aiurea pe strazi necunoscute, cand nu o sa mai pierd timpul fotografiand omide (asa le zic eu, e mai calduros)sau o sa inchid cartea deschizand televizorul.
- Sper sa nu ma mai fac mica de fiecare data cand cineva tipa intr-o incapere si sa nu ma mai apuce frica cand vad, aud sau fac ceva ce nu-mi place
- Sper sa nu ma opresc niciodata din mancat prajituri doar pentru faptul ca ingrasa
- Sper sa pot cobori din copacii in care ma urc, pentru ca desi imi tremura genunchii inca ma pot urca in ei.
- Sper sa nu se creeze frezii artificiale doar pentru a vinde mai multe
- Sper ca intr-o zi lucrurile, spatiile sau sentimentele noi sa nu-mi aduca aminte tot de EL
- Sper ca oamenii sa ajunga sa absoarba din energia mea fara sa ajunga la capatul ei.
- Sper sa nu-mi pierd niciodata obiceiul de a merge cu ochii inchisi pe strada de fiecare data cand sunt singura si fericita.
- Sper ca Iren sa scrie des in blogul ei ca sa nu abtin sa-l citesc de fiecare data cand vreau, pastrandu-l ca pe o inghetata pentru momente de cumpana.
- Sper sa nu uit niciodata sa zic multumesc sau scuza-ma!
- Sper sa pot sa iubesc la fel de mult si sa-mi permit sa fiu fericita
- Sper sa ajung sa inteleg ca toti suntem doar oameni si ne este permis sa gresim.
- Sper ca maine sa nu uit, sa nu ma inaspresc, sa nu-mi creasca ghimpi si radacini atoase, sa nu-mi cada colturile gurii si mai ales sa nu renunt la mine.
