Draga domnule in etate,

Sau Mos Craciun, dar am invatat in scoala ca nu e politicos sa te adresezi unei persoane varstnice cu apelativul mosule, iar ultimul lucru pe care il doresc in acest moment este sa supar un domn jovial si bucalat care indeplineste dorinte. Deci: Draga domnule, imi pari o persoana foarte cumsecade in primul rand pentru faptul ca te deplasezi cu saniuta si pentru faptul ca nu iti maschezi burtica. Plus ca am auzit ca mirosi a scortisoara si a prajiturele, de aceea o sa te rog anul acesta sa ma tii in brate, cam vreo 15-20 de minute, sa ma lasi sa-ti fac rotocoale in barba si sa-ti povestesc aventurile mele din copilarie iar tu sa razi din tot sufletul pana cand iti aluneca ochelarii de pe nas si sa-mi povestestesi apoi si tu intamplari de la poluri, cu reni si elfi si sa bem din ceaiul aromat cu mar si portocala, sa ne incalzim degetele de la picioare la urmele lasate de foc iar eu sa ma pierd in firul povestilor si sa alerg spre taramuri cu ninsoare eterna unde nu este niciodata frig. Iar cand ma trezesc sa gasesc cafeaua calda si trei cupcakes langa, o sinsila cu ochi mari care sa-mi sara in brate si sa se alinte, o pereche de patine si un praf magic care imi va da curajul sa incalt acele patine si nu in ultimul rand o patura mare, mare, mare, cea mai mare si mai calduroasa, tesuta in culori care inca nu s-au inventat care sa-mi tina cald si mie si sinsilei in noptile noastre de filme cu gangsteri, ciocolata calda cu rom si tarta de lime. Atat de calduroasa incat atunci cand degetele picioarelor mele incearca sa evadeze sa fie invelite la loc de ciucuri rosiatici si pufosi. Si daca nu sunt prea insistenta o provizie permanenta de cupcakes si un borcan nesfarsit de ciocolata.

Cu toata simpatia din lume si cel mai profund respect,
Filis
(apropo, sa stii ca in seara asta ma gasesti la Medgidia, cum intri in casa, treci de primul hol, intri pe al doilea si e prima camera la stanga. Ai grija la Morcoveata cara doarme in fata usii, sa nu o calci, pentru ca noi banuim ca e gestanta, cam de vreo sase luni, ni se pare si noua cam suspect ca nu se inregistreaza nici o schimbare, dar oricum trebuie ocrotita si rasfatata ca orice pisica nitel dereglata hormonal.)
(apropo2: ar fi politicos sa aduci si ceva pentru mama si tata pentru ca sunt prea seriosi 365 de zile pe an.)
(apropo3: si daca poti sa pui o vorba buna si pt bunicu' care trebuie sa-si regaseasca bucuria, si atunci cand ma vede sa nu mai planga ci eventual, ca in copilarie, sa se aseze pe vine la capatul strazii, cu bratele larg deschise iar eu sa alerg cat de tare pot pentru a ajunge cat mai repede in acele brate pline de alint (sa stii ca fizic semanati foarte mult, numai ca el nu are barba si nici rosul nu-l complimenteaza asa de bine))
(si nu in ultimul rand sa ai grija si de nea' Gica. Da, e cel cu care joaca tata sah si table)
Si pentru ca esti asa bun cu toata lumea, vreau doar sa stii ca atunci cand te simti mai singur si poate o leaca mai trist, iar prajiturile cu lapte nu te mai ajuta sa dormi linistit, poti sa treci oricand in vizita, sa mai depanam amintiri, sa citim impreuna, sa jucam monopoly si sa ne ascundem de frig in patura mea uriasa mancand cupcakes pana la urmatoarea ninsoare.

Nila, Nila... Achime, Achime... Paraschive, Paraschive...

Mi-e dor de serile in care un ceai cald cu miere si un apus de soare la adapostul unui geam mare dadeau impresia ca toate lucrurile or sa fie bune, ca maine este o idee indepartata purtata in spate de doi gnomi mici cu caciulite verzi si haioase care au buzunare ascunse in care tin acadele, cand tranzitia dintre vis si realitate era doar un miraj ce se putea indeparta cu usurinta iar oamenii erau doar pacle dense de cuvinte ce se puteau indeparta cu un vant bun din pupa. Si acum imi doresc ca dupa ca ma ascund in asternuturile mele mari, si plang pe infundate muscand din perna, sa vina o briza care sa-mi dea draperiile la o parte si sa vad cum rasare soarele desi acele ceasornicului arata miezul noptii si din colturile incaperii mele sa iasa spiridusi care sa-mi dea eugenii cu care sa ma imbuneze.

Gina se ridica alene sprijinindu-se intr-un cot. Auzi, tu crezi ca veveritele se sinucid? Paul mormai cu fata in perna si se rostogoli pana la piciorul patului. Mai stii cand te ascundeai in dulap si ma pandeai chicotind la fiecare gest desi si tu si eu stiam unde esti, dar ne continuam jocul pana cand te apucau carceii de la atata ras si de la atata contorsiune si te desfaceai ca un ghem de ata aruncat pe mocheta. Ti se plimbau si tumultul si credinta prin ochii tai inchisi incercand sa mai pastrezi ceva din vartejul caderii. Si cu cat cadeai mai mult cu atat ma pierdeam mai mult. Gina se tarai pana la marginea patului unde alunca usor cu obrazul lipit de metalul rece. Mai vrei apa, Veve? si isi lipi buzele moi de buzele lui crapate. Gura ii se deschise putin cat sa il nelinisteasca umiditatea gurii ei iar ea ii impinse rapid cu varful limbii doza de litiul. Totul o sa fie bine Veve! Totul o sa fie bine!