Urasc mai putin lumea cand vad ca ultimul post sub George Vasilievici este "A doua poveste". Sunt sigura ca ar avea destule de comentat si acolo. E ciudat cum trece timpul, nu?

M-am certat de atatea ori cu tine in minte incat gura mea nu mai poate elibera nici macar un singur cuvant.

Si azi si maine si la 80 de ani

Ti-as zice azi de luna si stele si maini si grija
Si iubire si neuitare si ardoare
Dar statistic vorbind, fara abatere,
Esti cea mai buna mama dintre toate!
Ti-as scrie zilnic versuri fara rima
De scolarita imbatranita.
Dar stii si tu ce ma retine
O lene care nu ma mai cuprinde.
Dar astazi gata, m-am apucat
Exact doua ganduri am insirat
De meritat tu meriti si luna si stele si maini si grija
Nu doar doua ganduri intr-o tija
Dar sunt ale mele pentru tine
Cea mai iubita mama din lume!

What time is it? Any time is good for cake!

Pentru ca din pura intamplare am observat ca exact azi fac 2 ani de blog si cum ii sade bine unui sarbatorit - imi voi ura singura traditionalul "La Multi Ani". Multi "fie ca..." pentru mine si multi "multi inainte"! Ce-i drept, aveam nevoie de o scuza pentru un cheese cake savurat pe'nserat. Iar acum am o scuza si pentru o lumanare si o dorinta dusa de fum. Ok, marturisesc - si pentru un cadou!

Stii bancul cu cine se indragosteste primul, pierde?!

Doi nevrotici se intalnesc. La un moment dat unul dintre ei ii ureaza celuilalt:

Sub zambet sa nu ascunzi decat zambet
Sa-ti cada toate zidurile, pentru ca asa poti vedea si tu lumea din spatele lor
Joaca nu e facuta sa aiba castigator, iar juliturile cu care te intorci acasa dupa nu fac decat sa-ti aduca aminte cat de bine te-ai simtit
Diminetile sa nu te trezeasca
Sa te imbete mirosul de cafea si mainile intinse lenes pe umerii tai
Sa te bucuri cand ninge
Sa te pierzi din cand in cand in irational
Sa te indragostesti iremediabil - chit ca nu este de de mine
Sa-ti dai seama ca sunt ca o rodie – majoritatea boabelor sunt ascunse
Sa nu lasi oamenii sa iasa din viata ta la fel de repede cum ii lasi sa intre


Nu, nu e nevoie sa te simti vinovat. Asta e julitura mea.

Intre Alice in Tara Minunilor si Micul Print

Azi recunosc cu placere ca sunt suma deciziilor luate de parintii mei, ca sunt consecinta tuturor oamenilor pe care i-am intalnit in viata si poate cu atat mai mult a celor pe care nu i-am pastrat in ea, ca sunt fantezia tuturor cartilor pe care le-am citit si regia tuturor filmelor pe care le-am vazut, ca sunt momentul tuturor locurilor pe care le-am vizitat si morala tuturor normelor pe care le-am acumulat, sunt celula tuturor lucrurilor pe care le-am savurat si pelinul din tot ce nu am uitat, sunt inocenta din tot ce am sperat si launtricul din tot ce inca nu s-a intamplat.

Drama queen

Ce inseamna cand un prieten iti trimite acest link si singurele cuvinte sunt: "That girl is you!"

Cand eram mica, mica, mica, visul meu cel mai mare era sa fiu primar. Concentrata pe ordine si logica si un acut simt al dreptatii visam sub plapuma planuri de reforma locala in viziuni robinhoodiene. Tot un fel de joaca mi-am zis, numai ca e mai bine cand o coordonez eu. Doar nu putea fi mai greu decat strunirea gastii mele de baieti cu care exploram teritorul anexat noua de 2 strazi principale si 7 de legatura din necuprinsul plai al Medgidiei.
Apoi am crescut, iar inainte de clasa a treia nutream ferma convingere ca rolul meu pe pamant este sa fiu medic legist. Izvorul acestei idei nu este identifical in timp si spatiu. Tot ce le pot marturisi acum, la 27 de ani, parintilor mei este ca atunci cand ma determinau "subtil" sa ma intorc cu spatele la televizor pentru a fi purtata de Ene pe gene eu continuam sa urmaresc actiunia reflectata pe noptiera atat de fin lacuita.
Acum cand nu mai sunt atat de mica visul meu de sub plapuma este sa fiu asistenta unui magician. Sa traiesc intre iepuri albi si pufosi care se adreseaza politicos unui joben cu apelativul mama, sa tratez porumbei care sufera de claustrofobie, nocturnofobie, zburatofobie si bineinteles narcisism, sa-mi cos rochii din panglicile multicolore care ies din narile magicianului, sa cresc mici cutitase cu portii de putere si curaj pana devin sabii agere, si sa-mi invat picioarele tehici avansate de-a v-ati ascunselea pentru taierile in doua.

Zi de vijelii si tornade,
Blesteme multiple, mioape
Si ganduri tocate, marunte
Umpland spatiul de vacuum si unde
Cand timpul se'mparte in cete flamande
Tu stai linistit
Si niciunde
Mai aproape de ieri ca azi niciodata
Si totul se'nchide in tine
deodata

www.viseptol.ro

O bucata mica de George ce miroase a hartie proaspat tatuata si speranta presata, uscata si fumata.

Club „La Scena“
Calea Călăraşi nr. 55
Bucuresti, Romania

Autostopist de ocazie

Este ceva in sfarsitul asta de august care ma face sa ma pierd, sa ma scurg incet de pe scaunul biroului printre firimiturile de covrig de pe mocheta si incet de la etajul cinci, pe langa picurii de la aparatul de aer conditionat, pana in statia de 304 si de acolo departe, foarte departe, catre un niciunde linistit cu maci si scortisoara, invelita toata in iedera si muschi, sa stranut verde si sa respir gargarite, fara timp si identitate, neintoarsa, nechemata, neteda si lina.

umbrellamate

Au trecut 11 luni, 2 saptamtamani si 3 zile de cand caut umbrela perfecta si refuz cu obstinatie un surogat. Ce-i drept, nu ma asteptam ca incapatanarea mea sa pice in aceeasi perioada cu sezonul ploios, but in my defence, cred ca nici ploaia nu se astepta sa ma vada de atata ori la fata, la fel de surprinsa.
Dar unde s-a mai vazut step in ploaie cu umbrela cenusie?

Filis a invatat atat de bine sa taca incat are impresia ca nici nu a vorbit vreodata.
Tace cu profesionalism, cu tact si mai ales cu precizie.
S-au adunat atatea cuvinte in ea incat sunt nevoite sa se zgribuleasca in orice colt gasesc, ca intr-un personal de Constanta - Bucuresti cu un conductor dictator care nu da voie nimanui sa coboare dar opreste in toate haltele pentru a mai lua pasageri. Cuvinte cu papornite grele de rafie care se urca tragand dupa ele cuvinte copil care vor inghetata si se pun pe plans cu lacrimi mari si sughituri dar nu primesc decat zmucituri de brat, cuvinte triste care fac cu batista la geam, cuvinte care citesc din carti groase, cuvinte care asculta la casti, cuvinte suparate ca nu loc, cuvinte care dorm, cuvinte care se saruta fara oprire, cuvinte care beau din stile verzi cu bere, cuvinte irascibile care vor sa coboare, cuvinte care vor sa fumeze si nu mai unde pentru ca personalal e plin ochi si nu in ultimul rand cuvinte care tac, se uita pe geam si tac.Si peisajele se tot schimba, zilele trec,si personalul merge fara oprire chiar si fara sine.

O bere mai amara

Diurnul vis Naumian

Tocmai atunci cand crezi ca Bucurestiul nu mai are nimic idilic de aratat, ca toti fluturii si-au luat zborul spre taramuri cu buline expandate iar stelele au plecat sa faca snowboarding in tari unde z-ul se pronunta t iar radicalii lui 49 sunt toti liberi, tocmai atunci apare o magaloaie de macara pe care scrie mare Apolodor si brusc pe strada nu mai sunt oameni ci pinguini, frumos apretati si papilonati care incep sa cante si sa fluture batiste albe brodate pentru a-i ura drum bun lui Apolodor spre Labrador.Ce sa-i faci - daca i-e dor?!?

Yeyyy!!!! Am reusit intr-un final sa-mi activez wireless-ul, ceea ce pentru mine este o mare reusita echivalenta cu realizarea, depozitarea si etichitarea unui borcan cu dulceata de nuci verzi. Cum nu mi-a luat decat 5 luni acest proces ma declar pe deplin fericita si mai tai ceva de pe lista cu rezolutii pe acest an. Acum nu mai trebuie decat sa invat sa fac orez cu lapte, sa salvez o pisica purtatoare de ochelari care este sicanata de o sleahta de motani de cartier, sa dresez un peste, sa invit niste licurici la un ceai si sa invat sa schimb un bec ars.

PS: Multumesc, multumesc si multumesc Florin pentru ajutor! Ok, bine, pentru toata munca. (ce, doar nu credeati ca am facut singura acest proces complicat echivalent al unei operatii pe creier efectuate pe o libelula mioapa. )

Cu o continuare de Dumitru Razvan George

Azi, mai mult decat ieri
Imi pica auzul
Sunt sferturi intregi de ora
De cand timpanele mele
Fluiera asiduu a paguba.
Azi, vazut de ieri e maine
Si-mi aud picarea
In ora unui sfert tarziu
De cand tamplele
Fredoneaza simfonia tacerii.

Azi, mai mult decat ieri
Imi pica auzul
Sunt sferturi intregi de ora
De cand timpanele mele
Fluiera asiduu a paguba