vineri, 20 august 2010

...

Marinari cu iz de betadină
Din gât, pornesc a canta
Serenadă. E tristă şi plină
De iubiri, ce nu pot învia.

Astmatic, un vers se revarsă
Din negura nopţii teşit
Vaporu-i pribeag, iar spre coastă
S-a-necat un răsărit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu