miercuri, 23 noiembrie 2011

Cand eram mica, mica, mica, visul meu cel mai mare era sa fiu primar. Concentrata pe ordine si logica si un acut simt al dreptatii visam sub plapuma planuri de reforma locala in viziuni robinhoodiene. Tot un fel de joaca mi-am zis, numai ca e mai bine cand o coordonez eu. Doar nu putea fi mai greu decat strunirea gastii mele de baieti cu care exploram teritorul anexat noua de 2 strazi principale si 7 de legatura din necuprinsul plai al Medgidiei.
Apoi am crescut, iar inainte de clasa a treia nutream ferma convingere ca rolul meu pe pamant este sa fiu medic legist. Izvorul acestei idei nu este identifical in timp si spatiu. Tot ce le pot marturisi acum, la 27 de ani, parintilor mei este ca atunci cand ma determinau "subtil" sa ma intorc cu spatele la televizor pentru a fi purtata de Ene pe gene eu continuam sa urmaresc actiunia reflectata pe noptiera atat de fin lacuita.
Acum cand nu mai sunt atat de mica visul meu de sub plapuma este sa fiu asistenta unui magician. Sa traiesc intre iepuri albi si pufosi care se adreseaza politicos unui joben cu apelativul mama, sa tratez porumbei care sufera de claustrofobie, nocturnofobie, zburatofobie si bineinteles narcisism, sa-mi cos rochii din panglicile multicolore care ies din narile magicianului, sa cresc mici cutitase cu portii de putere si curaj pana devin sabii agere, si sa-mi invat picioarele tehici avansate de-a v-ati ascunselea pentru taierile in doua.

vineri, 11 noiembrie 2011

Zi de vijelii si tornade,
Blesteme multiple, mioape
Si ganduri tocate, marunte
Umpland spatiul de vacuum si unde
Cand timpul se'mparte in cete flamande
Tu stai linistit
Si niciunde
Mai aproape de ieri ca azi niciodata
Si totul se'nchide in tine
deodata