sâmbătă, 26 iunie 2010

Lulu pleca
Spre tarmuri cu pesti fara solzi
Si castele
Spre lumi suprapuse , concentrice
Spre je ne sais quoi si quelque chose-uri baghetice
Sa cunoasca l’amour
Toujour
Dar ochii ei se fac prastie
Si trimit biletele de hamei
Cu drojdie
Ea cere
Si priveste
Spre lumi de chiblimbar in apus
Lulu pleaca
Si se-ntoarce.
Nici azi, nici maine.

vineri, 25 iunie 2010

Şi plouã... zãpada ne-ngroape.

joi, 24 iunie 2010

Azi nu sunt cuvinte, nici dialoguri, nici sunete. Azi meduzele se topesc, greierii scot flăcări din picioare, gărgăriţele îşi caută bulinele, marul îşi striveşte cotorul şi degetele fug de picioare. Pianul zace dezacordat în pod între lampa de gaz şi monstrul de sub pat. Dar azi nu fac curăţenie, nu ţip şi nu caut. Azi fumez şi mă-nec în litere. Azi mă topesc cu meduzele.


luni, 21 iunie 2010

Filis scrie scurt
Ca şi pauzele publicitare
Ale televiziunilor puţin populare
Filis scrie tocmai când nu poate
Când o doare mai puţin
Când simte că moare
Când umerii o dor de atâta căutare
Când vântul o uită, şi o sare
Când ploia măruntă pe pulpe o bate
Fix când nu poate
Filis scrie pentru că nu mai poate
Pentru că a rămas fără ţigări
Şi limba o doare
Şi altceva nu ştie, nu poate
Ea scrie
Şi moare
Cu fiecare vers de taină, vers de caro şi de pică
Vers absurd
Şi scurt
Păcat că o strică sau strigă
Dar cine mai ştie că mâine-i de vină
Filis scrie scurt
Din lene.

miercuri, 9 iunie 2010

Umori

Cuvantul era resimtit ca o durere in plex – insatisfactie cronica. Oare aceasta era arma inconstientului ei, cu care o ataca de fiecare data. Se uitase la Vicky, Cristina, Barcelona in mod obsesiv, incat uitase sa mai numere si de fiecare data aceasta remarca o durea adanc, o ranea, o zgaria, o marca, ii punea o stampila pe fruntea existentei; era ca si cum Penelope o spunea chiar pentru ea, ii era strict adresata iar in acea voce ragusita de enervare se impleteau ura si regretul.
Niciodata nu se uitase la filmele lui Woody Allen pentru ca acesta, cu obstinatie, juca in absolut fiecare dintre ele. Intotdeauna rolul principal si aproape intotdeauna un rol de Don Juan care era invers proportional cu infatisarea lui de functionar prafuit ascuns in spatele ochelarilor de tocilar care ii confereau un aer pervers asa cum il au toti libidinosii de care esti ferm convins ca in intimitate se imbraca in piele si se lasa biciuiti de femei platite cu ora sau ling pantofi rosii cu toc pana cand acestia isi pierdul luciul fiind impregnati de prea multa saliva. Mi se parea o tortura ca toate acele femei frumoase care ii erau alaturi in pelicula sa il atinga sa il sarute sau sa se prefaca perpelite de dorul lui. Oare cat trebuiau sa se prefaca acele maestre ale actoriei, cat trebuiau sa indure si cat trebuiau sa sacrifice. Mi le imaginam fugind la baie dupa fiecare scena unde indeplineau acelasi ritual sacru pe care il indeplinesc cu religiozitate si bulimicii care ofera wc-ului ofranda cea mai de pret care le este la indemana si anume o parte a umorilor si secretiilor organismului. Un ritual atat de frecvent incat corpul il invata pe de rost si il indeplineste singur, la intervale regulate, regurgitandu-si amintirile culinare si sucul gastric, trimitandu-le inapoi pe dosul gatlejului.

duminică, 6 iunie 2010

Si pentru prima oara de cand se tot uita la acele poze, a inceput sa realizeze un lucru – si tu ai fost trista, nu-i asa? Cum de am putut sa uit toata istoria ta si sa ma las pacalita de fata asta ispititoare si de acel zambet, cand ochii tai sunt atat de tristi... toata viata ta ai cautat sa fii iubita si sa apartii unui loc. Iar eu cat te-am admirat si am vrut sa fiu ca tine si uite, poate ca sunt putin. Si nu vreau sa-mi aduc aminte sfarsitul tau pentru ca de cand sunt mica mi-am imaginat ca asta va fi si sfarsitul meu.

joi, 3 iunie 2010

Lecturi urbane - a doua poveste






lupta cu mine

George Vasilievici

mă lupt cu mine pentru mine.
în timp ce mă câştig mă pierd.
trăiesc datorită faptului că m-am ucis
şi mă iubesc urându-mă.

mă îngrop. mă plâng
şi-mi zic că şi cu mine
şi fără mine viaţa mea merge
mai departe.

mă lupt să mă elimin,
să mă extermin cu totul.
m-am asuprit destul
şi sunt sătul ca-n ochii mei
să putrezească stelele
de cum mă uit spre ele.

prezentul e plin de cadavrele mele
prin el zboară şi croncănesc
precum corbii gânduri despre
planuri de asasinat împotriva
celor ce am mai rămas prin mine.

sunt singurul meu duşman
şi în afară nici un prieten
care să nu îmi ia cu îndârjire
partea şi să mă trădeze.
nici o femeie care să
nu mă confunde cu cel pe care-l urăsc
cu cel care distruge.

împotriva mea mă lupt mereu
în inferioritate numerică.
împotriva mea sunt singur
împotriva tuturor.

marți, 1 iunie 2010

Lecturi urbane



Lecturi Urbane este un proiect de implicare socială ce are drept obiectiv principal încurajarea lecturii în spaţiile publice şi crearea unui nou model de a contribui la binele comunitatii.
Pe 3 iunie, ora 12:21, în Parcul Teatrului National de Operă şi Balet Oleg Danovski, precum şi la ora 17:34, in amfiteatrul din Parcul Tabacarie, esti invitat cu o carte sub brat. Haideţi să citim împreună.

Cu această ocazie Revista TOMIS va lansa un supliment dedicat regretatului scriitor George VASILIEVICI