miercuri, 31 martie 2010

Meeee...ry Easter


Sau Sfintele Sărbători de Paşti. Dar dacă spuneam în dulcea noastră limbă, se pierdea efectul mult dorit, plus că suntem o naţiune europeană şi trebuie să ne obişnuim să ne mai americanizăm un pic. Da, ştiu că America nu este în Europa, dar e mult mai cool cică să te orientezi spre State decât spre bătrâna Europă care abia te-a bagat în seamă după ani în care ai stat cuminte în prima bancă şi ai ridicat două degeţele firave şi un steguleţ cu o gaură din ce în ce mai mică în mijloc. Tot de import este şi iepurasul pufos care aduce cadouri dar care de obicei poate fi găsit sub forma un barbat păros ascuns într-un costum alb şi cu o tenta discretă de gri-sudoare la gât şi mâneci, vizuina lui fiind supermarketurile bine iluminate şi înţesate cu produse la super ofertă. Slavă domnului că înca nu este la modă sa ne punem în poala dânsului şi să-i şoptim delicat la ureche, cum ne plac ouale. Dacă vorbim de sărbători, de festinuri, apoi musai şi de cozile interminabile la mall sau market şi chiar la magazinul din colţ care are provizii ascunse de anul trecut precum vopsea eco de oua. Aparent ceapa şi apa fierbinte nu mai sunt nici la modă şi nici suficient de naturale, pardon, eco. Oule naturale şi deja vopsite au aparut pe rafturi de la începutul lunii martie, dar cum este o perioadă sfântă, nici măcar o undă păcătoase de alterare nu le-a atins. Chiar şi iepuraşii de ciocolată care ţi-au zâmbit de pe acelaşi raft 12 luni sunt adoptaţi acum, deşi, contrar vinului, le creşte doar preţul nu şi calitatea. Şi aşa ajungem la masa de Paşti cu sarmale, miel în toate formele şi poziţiile, drob, ouă, cozonaci, pască, colebil, iar sarmale , toba si pulpică, borşuleţ şi salate, boeuf bineînţeles şi triferment. Dupa care urmează tradiţionala vizită la rude, unde sunt şi mai multe sarmale înecate sub calote de smântână şi picioruşe de miel, şi alte ouă cu maioneză, Xanax şi colebil. Am zis rude ? Mai adaugă un Xanax.
Apropo, păstez o sarma şi nişte ouă pentru cine mai ţine minte semnificaţia sărbătorii. Cum? Dacă sunt cu maioneză? Există altfel????!!!!!

marți, 23 martie 2010

Speranţa moare ultima


De când ne-a invadat capitalismul, cea mai mare dorinţa a mea a fost sa lucrez la stat. Toate visurile de până atunci au pălit în faţa mai marelui şi supremului ţel democratic.
Şi nu am fost singura. O gloată de oameni cu paporniţe stăteau presaţi la uşile instituţiilor precum femeile atunci când se anunţă lichidări de stoc sau precum ieşenii atunci când se vând bormaşini sub preţul pieţei. Şi când apucai neică un loc păi nu-l mai lăsai până la pensie şi atunci prin testament îl lăsai rudei celei mai apropiate, ca să fie întru pomenire.
Cum nu am avut noroc de astfel de rude şi cum capitalismul părea că începe să dărâme turnul de fildeş în care îşi ţinea angajaţii, visul meu a început să pălească încet ca un bec care îşi dă ultima suflare. Resemnarea şi-a făcut loc şi a primit la sânul ei ultimul bastion inocent al speranţelor mele. Dar cum stăteam eu săptămâna asta cuminte în autocar, ce mi-au auzit urechile?! Un drag domn senator a cărui coloratură politică nu are nici o importanţa a propus o nouă iniţiativă legislativă care priveşte promulgarea - Zilei Naţionale a Rugaciunii!!! (zi liberă la stat!!!) Aparent romanul are nevoie de o zi speciala in care sa multumeasca divinitatii pentru ca de luni pana sambata e nitel cam ocupat, iar duminica, let's face it, pana si Doamne Doamne s-a odihnit. Si cum toata problemele au palit si nu mai avem de ce sa ne ocupam, ne trebuie o zi speciala in care sa ne inghesuim la aghiasma, pupat sutane si aprins lumanari. Am si o intrebare - se dau si sarmale bonus? Ca doar e o zi intreaga si ti se face si nitel foame. Sau poate e nevoie de o asemenea zi tocmai pentru faptul ca nu mai exista o alta iesire si ne trebuie o pila un pic mai mare. Eu insa am o rugaminte. Sa nu-mi intercepteze convorbirile cu Cel de Sus, ca sunt mai pacatoasa din fire si am multe de marturisit. Nu degeaba românul s-a născut poet, pentru că gena originalităţii este din moşi strămoşi şi se păstrează foarte bine. Ei bine, cu atâtea zile libere pe care ţi le oferă statul, cine mai are nevoie şi de bani? In aşteptarea zilei naţionale a lipsei de chef la muncă, sau a uitatului in gol, vă urez zile şi nopţi cât mai spirituale.

P.S. - Astept sugestii pentru noi zile nationale, pentru ca vorba aia, trebuie sa ne implicam. Don't ask what Romania can do for you, ask what you can do for Romania!

marți, 9 martie 2010

Pe aripile vantului






Un praf roşiatic de natură necunoscută s-a depus în aceste zile peste maşinile constănţenilor, neţinând cont de marcă, model şi nici măcar de caii putere. După îndelungate cercetări s-a ajuns la concluzia că nu se poate demonstra provenienţa acestui musafir purtat pe calea aerului. Aşa că este liber la speculaţii, iar la aşa ceva ne pricepem destul de bine. O primă idee ar fi - praful de vise. Pentru că magazinele care comercializau aceste produse s-au închis, pe stoc fiind un exces de marfă nereturnabil, probabil proprietarii acestor afaceri au eliberat materia cu prolificul „zboară prafule, zboară!”. Sau poate este un praf de natură politică, pentru că doar ce am trecut printr-o perioadă a congreselor. Acum, praf prostănac nu poate să fie că doar a fost îndepartat cu grijă, praf violet nici atât că doar am vazut la televizor că era rosiatic, sau poate că era sub acoperire. Poate era un polen de crin, că doar e primăvară, iar natura, după cum am învătat la şcoală, renaşte. Eu una vă sfătuiesc să fiţi atenţi la aceste fenomene (ne)naturale pentru că nu se ştie niciodată când te alegi cu niţel praf în sau peste ochi.



Picture - by Wings-of-dust