luni, 22 februarie 2010

Ce are românul mai de preţ


Eeeeee, cum ce are românul mai de preţ?! Măi, la ce vă gândiţi ... Da, de sărbători e vorba. Şi avem, că de, criza nu e decât financiară. De la Valentini la Dragobeţi, de la vineri la luni de la mărţişoare la feminism. Ca reprezentantă a sexului frumos (cu modestie spus, bineînţeles) ma desfăt în cadouri roş’- albe, deşi nu sunt fan al respectivei echipe, cam de la începutul lunii decembrie. Şi Slavă Domnului au fost destule dăţi în care nu m-am plâns că atunci când n-am avut, am importat – da, tot de sărbători e vorba.
La început de primăvară, m-am pregătit sufleteşte să fiu iar în centrul atenţei. Mi-am achiziţionat chiar o gentuţă specială pentru mărţişoare cu un buzunărel special, dotat cu o batistă impermeabilă de pus la rana financiară a apropiaţilor. Pentru că şi preţurile, ca şi stima noastră de sine vor exploda. De la ghioceii ofiliţi la potcoavele aurite, de la parfumuri “original franţuze, made in Turky” la ţigări fără filtru, toate vor fi curăţate de pe tarabele mutate pe borduri
Am putea fi singura ţară cară să vândă bilete (la negru bineînţeles, că turismul e mai înfloritor acolo) către sfârşitul omenirii, că tot românul a fost primul care a povestit cum şi-a petrecut sfârşitul lumii. Şi dacă tot vorbim de sărbători, ar trebui să sărbătorim şi faptul că suntem fruntaşi la berlinală nu numai la berelinară cu cărnaţii de Pleşcoi.
Va urez zile şi nopţi de sărbătoare!

Din România, cu dragoste


Iarnă, ger, ninsoare, trafic, criză (financiară, locală, sentimentală, verbală), FMI, buget, austeritate. Cât de uşor este să cazi în plasa grijilor cotidiene, fie ele reale sau doar un prognostic inoculat cu grijă în minţile noastre, ce-i drept destul de maleabile. Dar asta mi se parte fascinant la acest popor, că indiferent de ce se întâmplă în jur sau de câte se vehiculează, bravul daco-roman tot va găsi un lian de care sa se apuce pentru a vedea partea bună a lucrurilor. Din acest motiv cred că nu avem nici numarul record al depresiilor din America deşi unii mai răutăcioşi spun că am avea economia cu mult sub a lor. Pentru că noi suntem optimişti şi inteligenţi, nu adoptăm boli “pompoase” ci adoptăm motive de sărbătoare. Probabil din această cauză l-am luat de la Uncle Sam pe Sf. Valentin deşi aveam şi noi, cei drept sau pricăjit, un Dragobete mioritic. Şi uite aşa îşi mai aduce omul aminte că nu e singur, mai cumpără o inimioară sau o cană cu numele partenerului şi pleacă fericit acasă unde se încălzeşte cu multe îmbrăţişări fierbinţi. Că doar e iarnă. Şi uite aşa, românul va mai trăi mult pe acest pământ, pentru că el este singurul care are cheia fericirii şi ce este cel mai important, ştie să o foloseasă. Aşa că dragă cititorule, te invit să le transmiţi şi tu un mulţumesc în această lună a iubirii, tuturor celor te fac să zâmbeşti, să iubeşti sau să alegi marfa de la taraba lor.