luni, 22 februarie 2010

Din România, cu dragoste


Iarnă, ger, ninsoare, trafic, criză (financiară, locală, sentimentală, verbală), FMI, buget, austeritate. Cât de uşor este să cazi în plasa grijilor cotidiene, fie ele reale sau doar un prognostic inoculat cu grijă în minţile noastre, ce-i drept destul de maleabile. Dar asta mi se parte fascinant la acest popor, că indiferent de ce se întâmplă în jur sau de câte se vehiculează, bravul daco-roman tot va găsi un lian de care sa se apuce pentru a vedea partea bună a lucrurilor. Din acest motiv cred că nu avem nici numarul record al depresiilor din America deşi unii mai răutăcioşi spun că am avea economia cu mult sub a lor. Pentru că noi suntem optimişti şi inteligenţi, nu adoptăm boli “pompoase” ci adoptăm motive de sărbătoare. Probabil din această cauză l-am luat de la Uncle Sam pe Sf. Valentin deşi aveam şi noi, cei drept sau pricăjit, un Dragobete mioritic. Şi uite aşa îşi mai aduce omul aminte că nu e singur, mai cumpără o inimioară sau o cană cu numele partenerului şi pleacă fericit acasă unde se încălzeşte cu multe îmbrăţişări fierbinţi. Că doar e iarnă. Şi uite aşa, românul va mai trăi mult pe acest pământ, pentru că el este singurul care are cheia fericirii şi ce este cel mai important, ştie să o foloseasă. Aşa că dragă cititorule, te invit să le transmiţi şi tu un mulţumesc în această lună a iubirii, tuturor celor te fac să zâmbeşti, să iubeşti sau să alegi marfa de la taraba lor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu