luni, 19 decembrie 2011

Drama queen

Ce inseamna cand un prieten iti trimite acest link si singurele cuvinte sunt: "That girl is you!"

miercuri, 23 noiembrie 2011

Cand eram mica, mica, mica, visul meu cel mai mare era sa fiu primar. Concentrata pe ordine si logica si un acut simt al dreptatii visam sub plapuma planuri de reforma locala in viziuni robinhoodiene. Tot un fel de joaca mi-am zis, numai ca e mai bine cand o coordonez eu. Doar nu putea fi mai greu decat strunirea gastii mele de baieti cu care exploram teritorul anexat noua de 2 strazi principale si 7 de legatura din necuprinsul plai al Medgidiei.
Apoi am crescut, iar inainte de clasa a treia nutream ferma convingere ca rolul meu pe pamant este sa fiu medic legist. Izvorul acestei idei nu este identifical in timp si spatiu. Tot ce le pot marturisi acum, la 27 de ani, parintilor mei este ca atunci cand ma determinau "subtil" sa ma intorc cu spatele la televizor pentru a fi purtata de Ene pe gene eu continuam sa urmaresc actiunia reflectata pe noptiera atat de fin lacuita.
Acum cand nu mai sunt atat de mica visul meu de sub plapuma este sa fiu asistenta unui magician. Sa traiesc intre iepuri albi si pufosi care se adreseaza politicos unui joben cu apelativul mama, sa tratez porumbei care sufera de claustrofobie, nocturnofobie, zburatofobie si bineinteles narcisism, sa-mi cos rochii din panglicile multicolore care ies din narile magicianului, sa cresc mici cutitase cu portii de putere si curaj pana devin sabii agere, si sa-mi invat picioarele tehici avansate de-a v-ati ascunselea pentru taierile in doua.

vineri, 11 noiembrie 2011

Zi de vijelii si tornade,
Blesteme multiple, mioape
Si ganduri tocate, marunte
Umpland spatiul de vacuum si unde
Cand timpul se'mparte in cete flamande
Tu stai linistit
Si niciunde
Mai aproape de ieri ca azi niciodata
Si totul se'nchide in tine
deodata

luni, 3 octombrie 2011

www.viseptol.ro




O bucata mica de George ce miroase a hartie proaspat tatuata si speranta presata, uscata si fumata.

Club „La Scena“
Calea Călăraşi nr. 55
Bucuresti, Romania

duminică, 14 august 2011

Autostopist de ocazie

Este ceva in sfarsitul asta de august care ma face sa ma pierd, sa ma scurg incet de pe scaunul biroului printre firimiturile de covrig de pe mocheta si incet de la etajul cinci, pe langa picurii de la aparatul de aer conditionat, pana in statia de 304 si de acolo departe, foarte departe, catre un niciunde linistit cu maci si scortisoara, invelita toata in iedera si muschi, sa stranut verde si sa respir gargarite, fara timp si identitate, neintoarsa, nechemata, neteda si lina.

luni, 27 iunie 2011

umbrellamate


Au trecut 11 luni, 2 saptamtamani si 3 zile de cand caut umbrela perfecta si refuz cu obstinatie un surogat. Ce-i drept, nu ma asteptam ca incapatanarea mea sa pice in aceeasi perioada cu sezonul ploios, but in my defence, cred ca nici ploaia nu se astepta sa ma vada de atata ori la fata, la fel de surprinsa.
Dar unde s-a mai vazut step in ploaie cu umbrela cenusie?

duminică, 22 mai 2011

Filis a invatat atat de bine sa taca incat are impresia ca nici nu a vorbit vreodata.
Tace cu profesionalism, cu tact si mai ales cu precizie.
S-au adunat atatea cuvinte in ea incat sunt nevoite sa se zgribuleasca in orice colt gasesc, ca intr-un personal de Constanta - Bucuresti cu un conductor dictator care nu da voie nimanui sa coboare dar opreste in toate haltele pentru a mai lua pasageri. Cuvinte cu papornite grele de rafie care se urca tragand dupa ele cuvinte copil care vor inghetata si se pun pe plans cu lacrimi mari si sughituri dar nu primesc decat zmucituri de brat, cuvinte triste care fac cu batista la geam, cuvinte care citesc din carti groase, cuvinte care asculta la casti, cuvinte suparate ca nu loc, cuvinte care dorm, cuvinte care se saruta fara oprire, cuvinte care beau din stile verzi cu bere, cuvinte irascibile care vor sa coboare, cuvinte care vor sa fumeze si nu mai unde pentru ca personalal e plin ochi si nu in ultimul rand cuvinte care tac, se uita pe geam si tac.Si peisajele se tot schimba, zilele trec,si personalul merge fara oprire chiar si fara sine.

miercuri, 6 aprilie 2011

vineri, 25 martie 2011

Diurnul vis Naumian

Tocmai atunci cand crezi ca Bucurestiul nu mai are nimic idilic de aratat, ca toti fluturii si-au luat zborul spre taramuri cu buline expandate iar stelele au plecat sa faca snowboarding in tari unde z-ul se pronunta t iar radicalii lui 49 sunt toti liberi, tocmai atunci apare o magaloaie de macara pe care scrie mare Apolodor si brusc pe strada nu mai sunt oameni ci pinguini, frumos apretati si papilonati care incep sa cante si sa fluture batiste albe brodate pentru a-i ura drum bun lui Apolodor spre Labrador.Ce sa-i faci - daca i-e dor?!?

joi, 3 martie 2011


Yeyyy!!!! Am reusit intr-un final sa-mi activez wireless-ul, ceea ce pentru mine este o mare reusita echivalenta cu realizarea, depozitarea si etichitarea unui borcan cu dulceata de nuci verzi. Cum nu mi-a luat decat 5 luni acest proces ma declar pe deplin fericita si mai tai ceva de pe lista cu rezolutii pe acest an. Acum nu mai trebuie decat sa invat sa fac orez cu lapte, sa salvez o pisica purtatoare de ochelari care este sicanata de o sleahta de motani de cartier, sa dresez un peste, sa invit niste licurici la un ceai si sa invat sa schimb un bec ars.

PS: Multumesc, multumesc si multumesc Florin pentru ajutor! Ok, bine, pentru toata munca. (ce, doar nu credeati ca am facut singura acest proces complicat echivalent al unei operatii pe creier efectuate pe o libelula mioapa. )

vineri, 4 februarie 2011

Cu o continuare de Dumitru Razvan George

Azi, mai mult decat ieri
Imi pica auzul
Sunt sferturi intregi de ora
De cand timpanele mele
Fluiera asiduu a paguba.
Azi, vazut de ieri e maine
Si-mi aud picarea
In ora unui sfert tarziu
De cand tamplele
Fredoneaza simfonia tacerii.

marți, 18 ianuarie 2011

Azi, mai mult decat ieri
Imi pica auzul
Sunt sferturi intregi de ora
De cand timpanele mele
Fluiera asiduu a paguba