sâmbătă, 29 mai 2010

Epilog

In ziua inmormântării, cam cu vreo 2 ore înainte, în faţa teatrului Fantazio (care în teorie ar trebui să primească numele actorului, dar ştim cu toţii că practica ne omoară)erau aşa:
- în centru - un grup de oameni în vârstă care aşteptau să vadă cursul evenimentelor
- în colţul drept - două posturi de televiziune care aşteptau cu nesaţ să relateze live şi în direct (păcat că nu semnase cu nimeni un contract de exclusivitate, că a naibii doamnă cu coasa(pleonasmul e dorit), nu a ştiut să trimită şi ea o telegramă înainte)
- in colţul stâng - camuflat între zecile de lumânări roşii, o ladă la fel de roşie cu un nene ataşat de ea (să-i spunem Nelu ), pe care erau postate alte lumânări - rosii -. Pe ladă, nu pe Nelu. A nu, nu era un gest draguţ, prin care să spunem, primăria, îşi arată omagiile, împărţind lumânări, ci doar Nelu care a învaţat în capitalism că respectul nu hrăneşte pe nimeni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu