Gina se ridica alene sprijinindu-se intr-un cot. Auzi, tu crezi ca veveritele se sinucid? Paul mormai cu fata in perna si se rostogoli pana la piciorul patului. Mai stii cand te ascundeai in dulap si ma pandeai chicotind la fiecare gest desi si tu si eu stiam unde esti, dar ne continuam jocul pana cand te apucau carceii de la atata ras si de la atata contorsiune si te desfaceai ca un ghem de ata aruncat pe mocheta. Ti se plimbau si tumultul si credinta prin ochii tai inchisi incercand sa mai pastrezi ceva din vartejul caderii. Si cu cat cadeai mai mult cu atat ma pierdeam mai mult. Gina se tarai pana la marginea patului unde alunca usor cu obrazul lipit de metalul rece. Mai vrei apa, Veve? si isi lipi buzele moi de buzele lui crapate. Gura ii se deschise putin cat sa il nelinisteasca umiditatea gurii ei iar ea ii impinse rapid cu varful limbii doza de litiul. Totul o sa fie bine Veve! Totul o sa fie bine!