Filis a invatat atat de bine sa taca incat are impresia ca nici nu a vorbit vreodata.
Tace cu profesionalism, cu tact si mai ales cu precizie.
S-au adunat atatea cuvinte in ea incat sunt nevoite sa se zgribuleasca in orice colt gasesc, ca intr-un personal de Constanta - Bucuresti cu un conductor dictator care nu da voie nimanui sa coboare dar opreste in toate haltele pentru a mai lua pasageri. Cuvinte cu papornite grele de rafie care se urca tragand dupa ele cuvinte copil care vor inghetata si se pun pe plans cu lacrimi mari si sughituri dar nu primesc decat zmucituri de brat, cuvinte triste care fac cu batista la geam, cuvinte care citesc din carti groase, cuvinte care asculta la casti, cuvinte suparate ca nu loc, cuvinte care dorm, cuvinte care se saruta fara oprire, cuvinte care beau din stile verzi cu bere, cuvinte irascibile care vor sa coboare, cuvinte care vor sa fumeze si nu mai unde pentru ca personalal e plin ochi si nu in ultimul rand cuvinte care tac, se uita pe geam si tac.Si peisajele se tot schimba, zilele trec,si personalul merge fara oprire chiar si fara sine.